Decizia CCR nr. 203/2020Punctul 25

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 597 din 27 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, paragrafele 24-26, a observat că, „potrivit Notei de fundamentare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, prin reglementările sale, asigură o aplicare corespunzătoare a prevederilor Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului, încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, și de abrogare a Directivei 96/34/CE, care a fost adoptată în scopul încercării de a reconcilia viața profesională cu cea personală a lucrătorilor. Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului prevede la Clauza 5 pct. 1 că: «La sfârșitul concediului pentru creșterea copilului, lucrătorii au dreptul de a se întoarce la același loc de muncă sau, dacă acest lucru nu este posibil, la un loc de muncă echivalent sau similar care să corespundă contractului sau raportului lor de muncă.» Analizând reglementarea în ansamblul ei, Curtea a reținut că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 permit salariatei/salariatului să își întrerupă activitatea profesională pentru a se consacra responsabilităților familiale, asigurându-i, prin dispozițiile legale criticate, că își vor regăsi postul la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului.“ ...