Decizia CCR nr. 189/2020Punctul 55

55. Raportându-se la conținutul dispozițiilor criticate, autorii arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, ca un corolar al acestor considerente, din jurisprudența Curții Constituționale se desprinde concluzia că nu ar exista o lipsă de previzibilitate a prevederilor legale și incertitudine cu privire la existența acestor drepturi. Cu toate acestea, arată autorii, aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 este condiționată de existența unei dispoziții care să prevadă dreptul care nu este acordat. Această condiție nu este, însă, respectată, câtă vreme dispozițiile criticate nu cuprind vreo mențiune care să se refere la ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010. Deși Legea-cadru nr. 153/2017 nu mai prevede drepturile prevăzute în Legea-cadru nr. 284/2010, art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 „le înlătură de la exercitare pentru anul 2018“. ...