Decizia CCR nr. 158/2020Punctul 16

16. Tribunalul Iași - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Consideră că dispozițiile criticate aduc atingere principiului egalității de arme, întrucât apărarea nu are acces la datele arhivate la sediul parchetului - date care, potrivit art. 142 alin. (6) din Codul de procedură penală, nu sunt folosite în alte cauze - și astfel nu poate critica modul în care procurorul a apreciat că datele respective „nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării“. Cu alte cuvinte, inculpatul nu poate contesta modul în care procurorul a apreciat asupra concludenței și pertinenței unor astfel de date (rezultate din măsurile de supraveghere dispuse în cauza respectivă), decât condiționat de existența unor noi probe din care să rezulte că totuși o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. Altfel spus, numai în cazul în care se produc în cauză noi probe, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei (fie din oficiu, fie la solicitarea părților) poate analiza și aprecia asupra modului în care procurorul a dispus cu privire la concludența și pertinența unor astfel de date, cu consecința neincluderii acestora în probatoriu. Or, faptul că dispoziția legală criticată nu impune organului de urmărire penală să depună la dosarul cauzei acele date care nu au fost calificate ca probe lipsește părțile de posibilitatea de a verifica corectitudinea redării realizate, adică a conținutului proceselor-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere tehnică efectuate în cauza respectivă. Totodată, persoana vizată este lipsită și de posibilitatea de a verifica modul în care a fost realizată selecția convorbirilor relevante pentru cauză și a avea acces la conversații relevante pentru formularea apărării, câtă vreme o atare posibilitate este condiționată de producerea în cauză a unor noi probe din care să rezulte că o parte dintre datele respective privesc fapta ce formează obiectul cercetării. ...