Decizia CCR nr. 158/2020Punctul 39

39. În ceea ce privește critica potrivit căreia necesitatea prezentării unui „nou probatoriu“ care să determine înaintarea datelor sigilate echivalează, în fapt, cu o probatio diabolica, Curtea reține că a analizat, prin Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, și Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, în ce măsură reglementarea sarcinii probei într-o manieră care să o facă imposibil de realizat aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Curtea a apreciat, pe de-o parte, că, absolutizarea prezumției dobândirii licite a averii ar presupune o veritabilă probatio diabolica în sarcina organelor judiciare, iar, pe de altă parte, că dovedirea unei vătămări a drepturilor unei persoane exclusiv prin nerespectarea de către organul de urmărire penală a dispozițiilor referitoare la competența după materie și după persoană se transformă într-o probă greu de realizat de către cel interesat, ce echivalează, în fapt, cu o veritabilă probatio diabolica și, implicit, determină încălcarea dreptului fundamental la un proces echitabil. ...