Decizia CCR nr. 182/2020Punctul 11

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 sunt neconstituționale, întrucât aduc atingere principiului securității juridice, neîndeplinind cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate statuate atât în jurisprudența constituțională, cât și în cea europeană. Arată că art. 34 alin. (2) lit. a) din actul normativ mai sus menționat implementează în legislația națională art. 14 alin. (1) lit. b) din Directiva 2009/65/CEa Parlamentului european și a Consiliului din 13 iulie 2009, care a prevăzut doar niște principii generale, care ulterior, trebuiau să fie detaliate prin norme de conduită elaborate de fiecare stat membru. Aceștia consideră, însă, că legiuitorul român nu a implementat directiva precitată în mod corespunzător, omițând că art. 14 alin. (1) din Directiva 2009/65/CE este un text care consacră principii, iar nu reguli clare, precise, a căror încălcare ar putea atrage sancțiuni contravenționale, precum și faptul că obligativitatea care revine statului membru de a elabora norme de conduită care să reflecte cel puțin principiile enunțate de art. 14 alin. (1) din Directiva 2009/65/CE. În opinia autorilor excepției, aceste omisiuni ale legiuitorului au determinat ca prevederi generale, de principiu, din cuprinsul Directivei 2009/65/CE să poată atrage în România sancțiuni semnificative. ...