Decizia CCR nr. 176/2020Punctul 22

22. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în opinia exprimată în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.315D/2018, apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII și art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale este neîntemeiată. În acest sens, instanța supremă arată că printr-o jurisprudență constantă, exemplu fiind Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a stabilit înțelesul principiului neretroactivității legii civile, statuând că „principiul neretroactivității legii civile (…) semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia)“. Or, în opinia instanței, analiza modului de redactare a reglementării criticate nu evidențiază probleme care să pună în discuție respectarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, întrucât aceasta produce efecte juridice exclusiv în domeniul temporal de acțiune al noii legi, începând cu data de 1 ianuarie 2014, fără a opera modificări cu privire la raporturile juridice consumate. ...