Decizia CCR nr. 174/2025Punctul 21

CCR · decizie de neconstituționalitate · 08.04.2025 · dosar 750/85/2020
Punctul 21
21. În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că aplicarea legii civile în timp este guvernată de principiile neretroactivității legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi și principiul supraviețuirii legii vechi. Principiul neretroactivității legii civile este de rang constituțional și are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi înseamnă că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum) (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 19). Or, aplicând aceste considerente de principiu la prevederile criticate, Curtea subliniază că din conținutul Legii nr. 29/2018 nu reiese că acestea sunt contrare principiului neretroactivității legii, întrucât nu instituie obligații fiscale în sarcina contribuabililor pentru trecut și care ar urma să fie achitate începând cu intrarea în vigoare a legii ce le stabilește, ci au rolul de a remedia situațiile apărute în practică în urma aplicării neunitare de către organele fiscale a normelor privind impozitarea diferită a aceluiași tip de venit obținut de aceeași categorie de contribuabili, pentru aceeași perioadă, în acord cu esența amnistiei fiscale, care vizează fapte și obligații fiscale din trecut, precum și restanțele aferente acestora, ale căror efecte juridice sunt reglementate prin noua lege pentru viitor și, în realitate, sunt stabilite măsuri fiscale în favoarea contribuabililor aflați în situația antereferită. ...
Sursa oficială ↗