Decizia CCR nr. 176/2020Punctul 36

36. Raportat la speță, Curtea subliniază faptul că, potrivit art. 1 din Legea minelor nr. 85/2003, resursele minerale situate pe teritoriul și în subsolul țării și al platoului continental, în zona economică a României din Marea Neagră, fac exclusiv obiectul proprietății publice și aparțin statului român. Punerea lor în valoare prin activități miniere conduce la obligația titularilor de licențe/permise, conform art. 39 alin. (1) lit. t) din Legea minelor nr. 85/2003, „să achite taxele privind activitatea minieră și redevența minieră în termenele stabilite de prezenta lege.“ Titularii licențelor/permiselor sunt obligați la plata către bugetul de stat a unei redevențe miniere pentru activitatea de exploatare (incluzând și exploatarea experimentală desfășurată în timpul activității de explorare). Curtea reține, de asemenea, că, potrivit art. 119 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 4 noiembrie 2003, baza de calcul al redevenței miniere o constituie valoarea producției miniere realizate, stabilită în conformitate cu prețurile practicate și cu cantitatea de produse miniere rezultate, pentru perioada pentru care se calculează, fără valoarea rezultată din activitatea de prelucrare a produselor extrase, conform prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea minelor. Modul de raportare și de calcul al valorii producției și redevenței miniere datorate de către titularii actelor de dare în administrare sau în concesiune se stabilește prin instrucțiuni tehnice aprobate prin ordin al conducătorului Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. ...