Decizia CCR nr. 157/2020Punctul 69

69. Cu privire la măsurile care pot fi dispuse prin hotărârea de declarare a stării de alertă, precum și prin deciziile, ordinele ori dispozițiile entităților competente, potrivit legii, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004, după ce enumeră expres, în art. 4 alin. (1) , măsuri precum „avertizarea populației, instituțiilor și agenților economici din zonele de pericol“ [lit. a) ], „punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de protecție specifice tipurilor de risc și, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parțial afectată“ [lit. c) ], „intervenția operativă cu forțe și mijloace special constituite, în funcție de situație, pentru limitarea și înlăturarea efectelor negative“ [lit. d) ], „acordarea de ajutoare de urgență“ [lit. e) ], „acordarea de despăgubiri persoanelor juridice și fizice“ [lit. h) ], și în art. 4 alin. (5) , „obligațiile cetățenilor și ale operatorilor economici în ceea ce privește participarea la activități în folosul comunităților locale“, în același art. 4 alin. (1) la lit. i) , legiuitorul stabilește, în mod nedeterminat, „alte măsuri prevăzute de lege“. În continuare, dispozițiile art. 4 alin. (2) și (3) din ordonanța de urgență par a circumscrie sfera acestor măsuri, statuând că „se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră“, iar măsurile „trebuie să fie proporționale cu situațiile care le-au determinat și se aplică cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege“. ...