Decizia CCR nr. 140/2020Punctul 16

16. Totodată, prin Decizia nr. 857 din 17 decembrie 2019*), încă nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a reținut, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, că, prin regula pe care o instituie, art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă nu face altceva decât să confirme posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instanțelor judecătorești competente, dând expresie dreptului de acces liber la justiție. Astfel, textul de lege criticat dă prevalență realizării efective a dreptului, prin intermediul justiției, pe cale administrativă sau prin „orice altă cale prevăzută de lege“. Curtea a apreciat că reglementarea criticată este de natură să confere astfel eficiență actului jurisdicțional, soluția legislativă în discuție având ca finalitate evitarea declanșării unui eventual nou proces în care, după constatarea existenței dreptului, să se solicite ulterior și realizarea acestuia. În condițiile în care, la nivel legal, există mecanisme procedurale pe care persoana interesată le poate folosi pentru a-și realiza efectiv dreptul, prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate încurajează partea să uzeze de acestea și să urmărească însăși realizarea dreptului, nu doar constatarea existenței acestuia, care ar permite perpetuarea acelor situații conflictuale care sunt de natură să necesite intervenția instanțelor judecătorești. Or, o astfel de atitudine procesuală ar conduce la încărcarea inutilă a rolului instanțelor și la trenarea clarificării situațiilor potențial litigioase. Prin urmare, textul de lege criticat nu îngrădește accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, îi oferă persoanei interesate posibilitatea să își valorifice pe deplin acest drept garantat la nivel constituțional. *) Decizia nr. 857 din 17 decembrie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 23 aprilie 2020. ...