Decizia CCR nr. 129/2020Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate. Susține că sancțiunea constând în suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului, instituită prin dispozițiile legale criticate, este excesivă, în condițiile în care nu există o corelare cu obligația autorității de autorizare de a viza sau de a elibera autorizația de taxi. Astfel, simpla omisiune a autorității de vizare de a viza, de a elibera sau de a răspunde în termenul legal de 30 de zile de la data depunerii cererii face ca sancțiunile prevăzute de art. 58^1 alin. (1) din Legea nr. 38/2003 să fie aplicate operatorului de taxi pentru culpa exclusivă a autorității de autorizare. De asemenea, susține că autoritatea de autorizare utilizează sintagma „autorizații în analiză“ pentru a nu viza/elibera autorizația de taxi în termenul legal de 30 de zile. Totodată, arată că împotriva sancțiunii amenzii se poate face contestație la judecătorie, în timp ce împotriva sancțiunii suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului se poate face contestație la tribunal, secția de contencios administrativ. Or, în condițiile în care timpul de finalizare a unui proces în contencios administrativ este mai mare de 6 luni, sancțiunea suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului ajunge să fie aplicată indiferent de soluția care va fi pronunțată de instanța de contencios administrativ. ...