Decizia CCR nr. 125/2020Punctul 21

21. Totodată, Curtea observă că textele de lege criticate [art. 135 alin. (1) din Legea nr. 62/2011] prevăd suficiente garanții ale exercitării dreptului la negocieri colective, în situația în care în unitate nu există sindicate reprezentative, după cum urmează: (i) dacă sindicatul constituit la nivel de unitate este afiliat la o federație reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte unitatea, negocierea contractului colectiv de muncă se face de reprezentanții federației sindicale - la solicitarea și în baza mandatului sindicatului - împreună cu reprezentanții aleși ai angajaților; (ii) dacă sindicatul constituit la nivel de unitate nu este afiliat la o federație reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte unitatea, negocierea contractului colectiv de muncă se face numai de reprezentanții angajaților; (iii) dacă nu există niciun sindicat, negocierea contractului colectiv de muncă se face numai de reprezentanții angajaților. Așadar, Curtea reține că în anumite situații [ipoteza (i) de mai sus] legiuitorul recunoaște sindicatului nereprezentativ posibilitatea de a desemna reprezentanții federației, la care este afiliat, federație reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte unitatea, reprezentanți care vor participa la negocierile colective numai împreună cu reprezentanții aleși ai angajaților. În concluzie, Legea nr. 62/2011 conține suficiente garanții astfel ca, printr-un reprezentant ales, angajații să poată fi informați și să își poată susține drepturile și interesele profesionale rezultate din relația cu angajatorul (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, paragraful 42). ...