Decizia CCR nr. 93/2020Punctul 30

30. Cu privire la pretinsa lipsă de corelare dintre art. 86 alin. (5) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, Curtea constată că acestea reglementează aspecte diferite ale mutării temporare. Astfel, art. 91 alin. (3) din lege prevede că „Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității sau instituției publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public“. Cu privire la art. 91 alin. (3) din lege, Curtea, în jurisprudența sa [Decizia nr. 1.071 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007], a statuat că nu încalcă, prin conținutul său, exercitarea dreptului la muncă și nu afectează nici libertatea alegerii profesiei sau a locului de muncă. Aceasta, deoarece mutarea funcționarului public în cadrul altui compartiment al aceleiași instituții sau autorități publice are caracter temporar, nu poate depăși o perioadă de maximum 6 luni într-un an, nu afectează statutul și drepturile salariale anterior dobândite. Totodată, această decizie se dispune motivat și se întemeiază pe rațiuni ce țin de interesul acelei autorități sau instituții publice, urmărind o mai eficientă funcționare a sa. Or, art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 se întemeiază pe rațiuni ce țin de interesul și eficiența desfășurării urmăririi penale. În acest context, Curtea constată că nu există o conexiune între cele două texte, astfel că invocarea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție nu poate fi reținută. ...