Decizia CCR nr. 87/2020Punctul 19

19. Cu privire la dispozițiile criticate, Curtea observă că acestea sunt cuprinse în Codul de procedură fiscală, capitolul VIII - Stingerea creanțelor fiscale prin executare silită, secțiunea a 4-a - Executarea silită a bunurilor imobile și au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 423 din 4 iulie 2019, precitată, paragraful 15, Curtea a reținut că, în această materie, dispozițiile art. 242 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu celelalte prevederi incidente ale aceleiași legi, stabilesc regula potrivit căreia bunurile imobile pot fi supuse executării silite dacă îndeplinesc cumulativ, după caz, următoarele condiții: (i) se află în proprietatea debitorului, (ii) obligația de plată este peste 500.000 lei și (iii) valoarea bunului imobil este mai mare de 1% din valoarea obligației de plată. La aceste trei condiții legiuitorul adaugă alte două - art. 242 alin. (1) teza a doua și alin. (3) , care devin incidente dacă debitorul se află în ipoteza normelor, astfel (iv) dacă deține bunul în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde asupra bunului doar dacă este atribuit debitorului în urma partajului judiciar și (v) în cazul debitorului persoană fizică, bunul nu reprezintă spațiul minim locuit de debitor și familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare. ...