Decizia CCR nr. 87/2020Punctul 26

26. Or, aplicând considerentele de principiu enunțate la speța dedusă judecății, Curtea constată că situațiile la care face referire autorul excepției, prin care s-ar crea o presupusă discriminare, nu sunt egale. Astfel, prima, care constituie regula privind neexecutarea silită a spațiului minim locuit de debitorul persoană fizică și familia sa, are în vedere executarea silită ca modalitate de stingere a creanțelor fiscale ce provin din obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sau a amenzilor. Cea de-a doua, care este o excepție, urmărește stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea unor infracțiuni, precum și efectivitatea sancțiunii penale, respectiv caracterul disuasiv al acesteia și protejarea valorilor sociale esențiale ale societății, având în vedere și faptul că sancțiunile aplicabile în materie penală reprezintă mijlocul prin care se reintegrează ordinea juridică de drept. Astfel, măsurile instituite prin prevederile criticate sunt legitimate tocmai de aspectele învederate, cu atât mai mult cu cât se aplică tuturor celor care intră sub incidența normelor fiscale coroborate cu cele penale, respectiv prin care statul urmărește stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea unor infracțiuni, fără discriminare pe criterii arbitrare. ...