Decizia CCR nr. 96/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că autoarea excepției deduce neconstituționalitatea textului de lege din necesitatea modificării acestuia, propunând ca termenul de declarare a apelului să curgă de la momentul la care se comunică hotărârea judecătorească motivată, iar nu de la comunicarea minutei. Or, apreciază că acest aspect este unul de legiferare, iar nu de constituționalitate. Pe fond, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcat art. 21 din Legea fundamentală, câtă vreme exercitarea acestei căi ordinare de atac reprezintă o materializare a principiului fundamental considerat încălcat de către instanța de trimitere. Reține că apelul este o cale ordinară de atac, total devolutivă, nu este circumscris la anumite cazuri, limitativ și expres prevăzută de lege, așa cum se întâmplă în cazul contestației în anulare, astfel încât modalitatea de reglementare a termenului în care apelul poate fi declarat reprezintă exclusiv apanajul legiuitorului, fără ca acesta să-și încalce marja de apreciere. Susține, totodată, că stabilirea comunicării minutei pentru declararea apelului vizează și buna administrare a justiției, fiind un impuls pentru motivarea cu celeritate a hotărârii judecătorești, în ipoteza în care s-a declarat calea ordinară de atac. ...