Decizia CCR nr. 61/2020Punctul 14

14. Se arată că o restrângere a dreptului la pensie și a celui la muncă poate fi realizată doar cu respectarea art. 53 din Constituție, ceea ce în situația de față nu s-a realizat, neexistând o justificare rezonabilă a limitărilor legale impuse. Astfel, măsura criticată nu are caracter excepțional și temporar, condiții care țin de esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale. Se subliniază că într-o societate democratică regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepție, dacă nu există o altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol. Atât art. 53 din Constituție, cât și documentele internaționale în materia drepturilor omului, de exemplu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice, admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecție oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente sau situații, cu respectarea unor condiții, câtă vreme prin aceasta nu este atinsă chiar substanța drepturilor. Prin urmare, suspendarea chiar și temporară a dreptului de a beneficia de pensie constituie o restrângere a dreptului fundamental la pensie. Totodată, obligarea de a opta între a continua raportul de muncă sau de a-l înceta în mod forțat constituie o restrângere a dreptului fundamental la muncă. ...