Decizia CCR nr. 59/2020Punctul 14

14. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, se susține că pornind de la motivarea excepției de neconstituționalitate realizată de autor, dispozițiile supuse controlului de constituționalitate îndeplinesc cerințele instituite de Constituție în acest sens. Se arată că, deși prin Legea nr. 219/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administrației și Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, precum și pentru modificarea unor acte normative s-a introdus art. 59^1 în Legea nr. 18/1991, a fost menținut în vigoare și art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată. Potrivit acestui text de lege „Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa“. În atare condiții, prevederile art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată, pot fi analizate ca reprezentând cadrul general în materia fondului funciar, fără legătură exclusivă cu procedura plângerii care este reglementată în articolele anterioare, deoarece se dispune în mod expres că modificarea, înlocuirea sau desființarea unui titlu de proprietate de către comisia județeană nu se poate face decât pe baza hotărârii judecătorești irevocabile. Se apreciază că aplicabilitatea prevederilor art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, poate fi analizată prin raportare la dispozițiile art. 59^1 din același act normativ, cu rigurozitatea faptului că textul modificator al legii dispune că erorile de scriere și transcriere din titluri se modifică (în mod exclusiv) de oficiile de cadastru - conform alin. (1) , dar că modificarea titlurilor de proprietate în alte situații se poate face de oficiul de cadastru, pe baza hotărârii comisiei județene (această procedură fiind pusă la dispoziția părții interesate și rămânând la alegerea ei). Se susține că orice altă interpretare a modificărilor aduse Legii nr. 18/1991, de natură să conducă la ideea inadmisibilității acțiunilor de rectificare a titlului și la cea a necompetenței generale a instanțelor de judecată în materia rectificării titlurilor de proprietate, echivalează cu o restrângere a accesului la justiție și cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Pentru ca instanțele de judecată să fie excluse într-o anumită materie este necesar să existe norme legale exprese, iar această înlăturare a instanței de judecată să fie justificată prin existența unei alte căi legale alternative puse la îndemâna părților și care să ducă la același rezultat, iar la rândul ei să fie supusă verificării instanțelor pentru excluderea abuzurilor. ...