Decizia CCR nr. 57/2020Punctul 31

31. Soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională presupune două trepte de analiză, și anume constatarea conflictului și indicarea conduitei constituționale de urmat [a se vedea Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 10 octombrie 2019, paragraful 168 și jurisprudența acolo indicată], astfel că se pune problema dacă, în urma constatării conduitei neconstituționale a Guvernului, s-ar putea constata neconstituționalitatea celor două legi. Întrucât cele două legi au fost deja adoptate și promulgate, fiind, așadar, în vigoare, o asemenea ipoteză este exclusă. Curtea nu a fost sesizată cu o sesizare întemeiată pe art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție și nici autorii prezentei cereri nu au solicitat constatarea neconstituționalității celor două legi. Totuși, indicarea conduitei constituționale de urmat trebuia și putea fi realizată din moment ce adoptarea, promulgarea, publicarea și intrarea în vigoare a celor două legi nu au nicio incidență asupra existenței conflictului juridic de natură constituțională. Faptul că instanța constituțională nu putea soluționa acest conflict în sensul răsturnării prezumției de constituționalitate a celor două legi - pentru că nu acesta era obiectul cererii cu care a fost învestită - nu echivalează cu inexistența conflictului sau cu imposibilitatea identificării conduitei constituționale de urmat. Prin urmare, având în vedere cererea formulată, precum și natura atribuției Curții Constituționale prevăzute la art. 146 lit. e) din Constituție, trebuie identificată conduita constituțională de urmat, și anume ca, în exercitarea atribuției prevăzute de art. 114 din Constituție, Guvernului îi este interzis să își angajeze răspunderea asupra Legii bugetului de stat și a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, aceste legi putând fi adoptate numai prin procedura de legiferare comună, obișnuită sau de urgență. ...