Decizia CCR nr. 30/2020Punctul 25

25. În ceea ce privește încălcarea art. 147 alin. (1) din Constituție prin revigorarea unui text de lege abrogat, ca urmare a constării neconstituționalității legii abrogatorii, această problematică a mai format obiectul analizei Curții Constituționale, care a statuat că efectul specific al deciziilor Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității dispozițiilor legale de abrogare dă expresie și eficiență - în situația particulară a constatării neconstituționalității actului abrogator și a lipsei intervenției Parlamentului sau Guvernului pentru punerea de acord a prevederilor neconstituționale cu dispozițiile Constituției - normelor constituționale cuprinse în art. 142 alin. (1) care consacră rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și în art. 147 alin. (4) care statuează că deciziile Curții sunt general obligatorii. Instanța de contencios constituțional a reținut, așadar, că în astfel de cazuri nu intervine o abrogare a unui act de abrogare anterior, pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 64 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 24/2000 - dispoziții opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare (Decizia nr. 417 din 15 octombrie 2013, mai sus citată). Curtea a arătat, totodată, că pierderea legitimității constituționale este o sancțiune diferită și mult mai gravă decât abrogarea unui text normativ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din data de 1 noiembrie 2013). ...