Decizia CCR nr. 49/2020Punctul 28

28. Având în vedere faptul că dispozițiile legale sunt criticate într-o formă ce nu mai este în vigoare la momentul pronunțării prezentei decizii, Curtea reține că în cauză se ridică problema incidenței Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ cuprinsă în art. 29 alin. (1) și în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 „este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.“ În acest context, Curtea subliniază că verificarea incidenței Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 cu prilejul invocării unei excepții de neconstituționalitate aparține, prima facie, instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului în care se invocă respectiva excepție de neconstituționalitate și implică în mod intrinsec un control al legăturii de cauzalitate dintre dispoziția legală criticată și soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Acest demers ce revine instanței a quo este impus de exigențele art. 29 din Legea nr. 47/1992, care prevăd condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate și procedura de sesizare a Curții Constituționale de către instanța de judecată cu soluționarea acesteia. ...