Decizia CCR nr. 50/2020Punctul 24

24. Or, utilizarea colaboratorului este prevăzută de lege, condițiile în care aceasta se poate autoriza sunt clar și limitativ prevăzute de lege, fiind permisă numai „în situații excepționale“, iar activitatea colaboratorului privește exclusiv culegere de date și informații, sub controlul procurorului, supuse aprecierii instanțelor de judecată în diversele etape ale procesului penal, cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege. În plus, dacă sensul Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 (care constituie baza argumentării autorilor excepției) ar fi fost acela de a exclude și folosirea de către colaboratori a dispozitivelor tehnice pentru culegerea de informații, ar fi fost incidentă ipoteza art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care impune ca, în caz de admitere a excepției, Curtea să se pronunțe și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. Curtea nu a făcut însă aplicarea acestui articol, întrucât sensul deciziei pronunțate este unul de clarificare a normei acolo criticate sub aspectul circumscrierii exacte a „organelor specializate ale statului“ care pot pune în executare mandatul de supraveghere tehnică, iar nu acela de a exclude alte norme din Codul de procedură penală care prevăd soluții pentru situații excepționale, în vederea obținerii de date și informații cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. ...