Decizia CCR nr. 50/2020Punctul 17

17. Curtea observă în acest sens că, potrivit art. 148 alin. (10) din Codul de procedură penală, criticat în prezenta cauză, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator numai „în situații excepționale“, dacă sunt întrunite condițiile de autorizare a folosirii investigatorilor sub acoperire, iar folosirea acestora din urmă „nu este suficientă pentru obținerea datelor sau informațiilor ori nu este posibilă“. Cât privește condițiile de autorizare, acestea au o reglementare expresă în cuprinsul aceluiași articol, în alin. (1) , după cum urmează: există suspiciunea rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni grave, acolo caracterizate, măsura este necesară și proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, date fiind particularitățile cauzei, importanța informațiilor sau a probelor ce urmează a fi obținute ori gravitatea infracțiunii; probele sau localizarea și identificarea făptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de valoare. Potrivit art. 148 alin. (2) din Codul de procedură penală, ordonanța procurorului trebuie să cuprindă și indicarea activităților pe care colaboratorul este autorizat să le desfășoare, perioada pentru care s-a autorizat măsura, identitatea atribuită colaboratorului (căruia i se poate atribui o altă identitate decât cea reală). ...