Decizia CCR nr. 50/2020Punctul 15

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 148 din Codul de procedură penală permite folosirea a trei categorii de persoane în cadrul aceleiași metode de cercetare: investigatorul sub acoperire, investigatorul cu identitate reală și colaboratorul. Investigatorul sub acoperire este, potrivit art. 148 alin. (4) din cod, lucrător operativ din cadrul poliției judiciare sau, în cazul infracțiunilor contra securității naționale și al infracțiunilor de terorism, lucrător operativ din cadrul organelor de stat ce desfășoară activități de informații în vederea asigurării securității naționale. Pentru a îndeplini activități de investigator sub acoperire, trebuie să primească o identitate falsă, cu care să se infiltreze în mediul infracțional de unde dorește să culeagă probe. Investigatorul cu identitate reală este, de asemenea, lucrător operativ în cadrul poliției judiciare, care acționează sub propriul nume. Colaboratorul poate fi, în principiu, orice persoană care a interacționat cu suspecții sau cu zona infracțională și care, prin contribuția lui, poate să aducă probe pentru dovedirea faptelor. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 323 din 9 mai 2017, Curtea Constituțională a reținut că „Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (10) din Codul de procedură penală, «În situații excepționale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1) , iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obținerea datelor sau informațiilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. Dispozițiile alin. (2) -(3) și (5) -(9) se aplică în mod corespunzător.» Așa fiind, prin exceptarea aplicării în mod corespunzător a dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Codul de procedură penală, rezultă că un colaborator nu este membru al poliției judiciare și poate fi orice persoană din cercul suspecților sau care a interacționat cu zona infracțională și care poate aduce probe în dovedirea infracțiunilor. Astfel, întrucât, în numeroase situații infiltrarea unui investigator sub acoperire sau cu identitate reală este imposibil de realizat din cauza condițiilor concrete referitoare la clandestinitatea structurii infracționale sau a relațiilor din cadrul grupurilor, organele judiciare pot racola un membru al rețelei infracționale sau o persoană care poate pătrunde în interiorul ei grație încrederii de care beneficiază în rândul membrilor.» (paragraful 22) ...