Decizia CCR nr. 54/2020Punctul 11

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, și a statuat că este neconstituțională introducerea unei diferențieri între regimul juridic aplicabil antecontractelor de vânzare încheiate în formă autentică, pe de o parte, și, respectiv, cel aplicabil antecontractelor încheiate sub semnătură privată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, pe de altă parte, în sensul exceptării de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Prin decizia menționată, Curtea a statuat (paragrafele 25 și 26) că persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare în formă autentică, pe de o parte, și persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare fie sub forma unui înscris sub semnătură privată, fie sub forma unui înscris atestat de către un avocat, pe de altă parte, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeași situație juridică, întrucât natura juridică a actului (antecontract de vânzare), efectele produse de acesta (obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare), precum și momentul încheierii antecontractelor-anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, sunt identice. Singura diferență ce poate fi reținută între aceste două categorii de persoane se referă la forma încheierii antecontractului, aspect care nu este de natură a crea situații juridice diferite pentru părțile acestor două tipuri de antecontract, având în vedere faptul că, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleași. Astfel, nici antecontractul încheiat în formă autentică, și nici cel neautentificat nu realizau însuși transferul dreptului de proprietate, generând doar obligația părților de a încheia în viitor contractul de vânzare. Astfel, Curtea reține că, în contextul deciziei amintite, viciul de neconstituționalitate a fost generat de faptul că dispoziția legală criticată, având caracterul unei norme tranzitorii, scotea de sub incidența noii legi (Legea nr. 17/2014 - mai restrictivă în privința exercitării dreptului de preempțiune la vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan), antecontractele încheiate în formă autentică, deși efectele generate de către acestea erau același cu cele ale antecontractelor încheiate sub semnătură privată. Cu alte cuvinte, ceea ce interesa în contextul deciziei amintite nu era forma încheierii actului, ci faptul că efectele antecontractului erau aceleași. ...