Decizia CCR nr. 28/2020Punctul 29

29. Se mai arată că prin Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009 Curtea a reținut că la această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obișnuită sau în procedura de urgență nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgență. Or, în speță, structura politică a Parlamentului nu permite îndeplinirea acestei ultime cerințe, chiar amânarea pentru sesiunea februarie-iunie 2020 a discutării în cadrul comisiei de raport a Senatului a proiectului de lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2019, precum și susținerile autorilor conform cărora „nu există urgență pentru a reglementa modificări tot cu caracter tranzitoriu privind admiterea la Institutul Național al Magistraturii pentru anul 2020, soluția ce se va adopta urmând a avea un caracter permanent“, „procedura parlamentară privind Institutul Național al Magistraturii ar putea fi finalizată cu o altă soluție legislativă față de cea propusă de Guvern prin angajarea răspunderii“ fiind motive în plus pentru a fundamenta necesitatea adoptării la acest moment a unei soluții legislative aplicabile în domeniul vizat în anul 2020, care să asigure previzibilitatea normelor și respectarea termenelor legale, așa cum am precizat mai sus. ...