Decizia CCR nr. 3/2020Punctul 22

22. În considerarea celor de mai sus, Curtea constată că textul de lege criticat este suficient de clar și previzibil pentru ca destinatarul său să își poată adapta conduita în funcție de prevederile sale, că este utilizat un limbaj accesibil, care nu necesită o explicitare specifică, sensul terminologiei utilizate fiind unul comun sau care se poate înțelege cu ușurință în contextul cadrului normativ incident, respectiv Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere și Ordonanța Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile. În concluzie, criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție sunt neîntemeiate. Cât privește invocarea art. 11 alin. (1) și (2) , art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că autorul excepției nu prezintă un raport de contrarietate dintre textul legal atacat și aceste norme, astfel că, din această perspectivă, excepția este nemotivată, deci inadmisibilă. ...