Decizia CCR nr. 7/2020Punctul 14

14. Prin urmare, nu este indispensabil pentru parte să ia cunoștință de considerentele hotărârii al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, astfel încât să se justifice ca termenul de introducere a cererii să înceapă să curgă de la comunicarea hotărârii, fiind suficientă lecturarea minutei acesteia, disponibilă chiar de la pronunțare. În argumentarea acestui raționament, Curtea a făcut referire la jurisprudența sa prin care a statuat că dreptul de acces liber la justiție nu este un drept absolut, exercitarea acestuia fiind susceptibilă de a fi supusă anumitor cerințe, constând în necesitatea respectării unor reguli procedurale specifice, de natură să organizeze și să confere eficiență actului de justiție. Principiul constituțional al accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procedurii în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituție. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit textului din Legea fundamentală menționat, are deplina legitimare constituțională de a stabili procedura de judecată (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, sau Decizia nr. 582 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 8 iunie 2010). ...