Decizia CCR nr. 4/2020Punctul 8

8. Prin urmare, se susține că atribuirea directă nu reprezintă o modalitate constituțională de delegare a contractului de gestiune, în lumina dispozițiilor art. 16 alin. (1) , art. 45 și art. 135 din Constituție. Atribuirea directă trebuie să fie reglementată ca soluție de rezervă și să se recurgă la aceasta doar în cazul în care se demonstrează că nu există alți operatori economici interesați să presteze serviciul în condiții normale de concurență. Deși art. 1 alin. (4) din Legea nr. 92/2007 promovează principiile concurenței între operatorii de transport și accesul egal și nediscriminatoriu al acestora la piața transportului public local, art. 27 alin. (1) din aceeași lege neagă aceste principii generale și, odată cu ele, normele constituționale invocate. ...