Decizia CCR nr. 4/2020Punctul 24

24. Analizând aceste norme, Curtea reține, în contextul criticilor de neconstituționalitate formulate în cauză, că, în cadrul competențelor proprii pe care le au în această materie, autoritățile administrației publice locale beneficiază de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de realizare a serviciului public de transport rutier de călători, importante fiind atingerea scopului declarat la art. 1 alin. (1) - printre care și obținerea unor costuri mai scăzute decât cele pe care le-ar fi permis numai acțiunea forțelor pieței -, precum și respectarea condițiilor obligatorii stabilite în acest sens. Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007 prevede trei modalități prin care se pot atribui contractele de servicii publice: (1) cea bazată pe procedura competitivă de atribuire, (2) cea prin care autoritatea locală prestează ea însăși aceste servicii publice - gestiunea directă și (3) cea prin care autoritatea competentă atribuie direct contractul de prestări servicii unei entități cu personalitate juridică distinctă asupra căreia exercită un control asemănător cu cel exercitat asupra propriilor sale departamente - gestiunea delegată. Referitor la atribuirea directă, aceasta este permisă în anumite condiții, cuprinse la art. 5 alin. (2) din Regulament, precum și în limitele unor plafoane valorice ale contractului de prestări de servicii publice de transport rutier de călători sau în limitele unor kilometri, prevăzute de alin. (4) al aceluiași articol. Ultimele două modalități sunt permise în măsura în care dreptul intern nu le interzice, ceea ce înseamnă că legiuitorul național are propria marjă de apreciere. În acest sens se remarcă anumite sintagme și noțiuni utilizate în cuprinsul actului normativ cu referire la dreptul de opțiune al autorității locale competente, care poate alege, decide sau face apel. ...