Decizia CCR nr. 827/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 204 alin. (3) din Codul de procedură penală, rezultă că o contestație formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar este suspensivă de executare. Se susține că aplicarea textului criticat în această interpretare încalcă libertatea individuală, astfel cum aceasta este protejată prin Constituție și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Se arată că, potrivit art. 204 alin. (4) din Codul de procedură penală, contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare. În situația în care prima instanță a admis cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar, iar procurorul nu a formulat contestație, dispoziția de punere în libertate a inculpatului este definitivă, chiar dacă inculpatul, fiind nemulțumit de obligațiile stabilite în sarcina sa în cadrul măsurii arestului la domiciliu/controlului judiciar, a formulat contestație, întrucât în cadrul contestației nu i se poate crea o situație mai grea. În aceste condiții, instanța nu poate reveni asupra soluției de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu/controlul judiciar, urmând să analizeze doar criticile referitoare la conținutul arestului la domiciliu/controlului judiciar. Se susține că, în această situație, la expirarea termenului în care procurorul poate formula contestație, încheierea primei instanțe este executorie. Se arată că, dacă s-ar accepta interpretarea criticată, s-ar ajunge la situația în care, cu toate că prima instanță a dispus înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar, inculpatul ar rămâne privat de libertate o perioadă de timp de până la 9 zile. Or, de vreme ce judecătorul primei instanțe a stabilit că, pentru atingerea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, este suficientă măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar, privarea de libertate a inculpatului până la soluționarea contestației apare ca nejustificată, fiind contrară prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituție și celor ale art. 5 paragraful 1 din Convenție. Se susține că această interpretare descurajează inculpatul să formuleze calea de atac reglementată la art. 204 din Codul de procedură penală și, totodată, că ea este aplicabilă și prevederilor art. 205 alin. (3) și art. 206 alin. (4) din Codul de procedură penală. ...