Decizia CCR nr. 275/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 204 alin. (3) din Codul de procedură penală rezultă că o contestație formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar este suspensivă de executare. Se constată că aplicarea textului de lege în această modalitate conduce la încălcarea dreptului la libertate individuală, astfel cum acesta este protejat prin Constituție, Codul de procedură penală și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 204 alin. (4) din Codul de procedură penală, contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare. În situația în care prima instanță a admis cererea de înlocuire a arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar, iar procurorul nu a formulat contestație, dispoziția de punere în libertate a inculpatului este definitivă, chiar dacă inculpatul a formulat contestație fiind nemulțumit de obligațiile stabilite în sarcina sa în cadrul măsurii arestului la domiciliu/controlului judiciar, întrucât în cadrul propriei contestații nu i se poate crea o situație mai grea, astfel că instanța de control judiciar nu poate reveni asupra soluției de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu/controlul judiciar, urmând să analizeze doar criticile referitoare la conținutul arestului la domiciliu/controlului judiciar. Într-o atare situație, la expirarea termenului în care procurorul putea formula contestație, încheierea primei instanțe este executorie. Dacă s-ar accepta interpretarea criticată, s-ar ajunge la situația în care, cu toate că prima instanță a dispus înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar, iar instanța de control judiciar este sesizată doar de către inculpatul nemulțumit de conținutul arestului la domiciliu/controlului judiciar, inculpatul ar rămâne privat de libertate o perioadă de timp de până la 9 zile. Având în vedere că instanța de control judiciar nu poate modifica încheierea primei instanțe în ceea ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar, rezultă că, în mod definitiv, judecătorul primei instanțe a stabilit că pentru atingerea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) este suficientă măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar, astfel că privarea de libertate a inculpatului până la soluționarea contestației apare ca fiind nejustificată, fiind contrară dispozițiilor art. 23 alin. (9) din Constituție și art. 5 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, această interpretare poate duce la descurajarea inculpatului de a mai formula calea de atac prevăzută de lege, întrucât în situația în care formulează contestație, cum este și cauza de față, inculpatul trebuie să rămână în stare de arest preventiv până la soluționarea contestației. ...