Decizia CCR nr. 147/2025Punctul 5

CCR · decizie de neconstituționalitate · 27.03.2025 · dosar 369/113/2019
Punctul 5
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că măsura preventivă a controlului judiciar - cea mai ușoară măsură preventivă dintre cele arătate la art. 202 alin. (4) din Codul de procedură penală - poate fi dispusă ori de câte ori aceasta este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, fără să fie necesară îndeplinirea altor condiții speciale referitoare la natura faptei săvârșite, limitele de pedeapsă ori starea de pericol pentru ordinea publică. Susține că, din interpretarea sistematică a textelor de lege referitoare la condițiile arestului la domiciliu și înlocuirii acestei măsuri cu o măsură preventivă mai blândă, rezultă că, atât timp cât se mențin temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, nu poate fi înlocuită cu controlul judiciar. De exemplu, atâta vreme cât se menține necesitatea privării de libertate pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în condițiile art. 218 alin. (1) cu referire la art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, arestatul la domiciliu nu poate obține punerea în libertate sub control judiciar. Controlul judiciar poate fi dispus doar față de un inculpat care nu este susceptibil de a fi arestat preventiv sau la domiciliu, adică față de care nu sunt îndeplinite condițiile arestului sau față de care aceste condiții nu mai sunt îndeplinite. Din această perspectivă, susține că actuala reglementare constituie un regres față de reglementarea liberării provizorii în Codul de procedură penală din 1968, care, la art. 160 alin. 1, prevedea în mod expres că în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. În aceste condiții, susține că, de vreme ce controlul judiciar poate fi dispus doar față de un inculpat față de care nu sunt îndeplinite condițiile pentru arestare preventivă sau arest la domiciliu, cerințele art. 23 alin. (10) din Constituție, potrivit cărora orice persoană arestată preventiv are dreptul să fie pusă în libertate provizorie sub control judiciar, condiționat de îndeplinirea unor obligații, nu este satisfăcut. ...
Sursa oficială ↗