Decizia CCR nr. 838/2019Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul lui Ioan I. Oros, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate a legii, termenele referitoare la recalcularea pensiei fiind reglementate confuz. Potrivit art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la această convenție, discriminarea este interzisă și se poate vorbi de discriminare atunci când o persoană a fost tratată mai puțin favorabil decât o altă persoană aflată într-o situație comparabilă. În cazul textelor de lege criticate, discriminarea este determinată de o necorelare a dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 223/2015 cu cele ale art. 109 alin. (1) și (2) din aceeași lege, al căror conținut este redat. Consideră că, în situația recalculării, dispozițiile legale trebuie să prevadă că actualizarea se face folosind elementele de salarizare existente la data intrării în vigoare a legii, adică 1 ianuarie 2016. Dispozițiile art. 28 alin. (1) se referă însă numai la stabilirea pensiei militare de stat, care se actualizează la data deschiderii dreptului la pensie, fără să includă și operațiunea de recalculare, situație în care aceste dispoziții nu sunt corelate cu prevederile art. 109 alin. (1) care se referă la recalculare, fără a dispune ca actualizarea în această situație să se facă cu elementele de salarizare existente la data recalculării. În aceste condiții, legea implică două baze de calcul diferite: una pentru militarii trecuți în rezervă înainte de 1 ianuarie 2010, care conține elementele de salarizare prevăzute și acordate de lege până la 31 decembrie 2016, fără a fi actualizată, și una pentru militarii trecuți în rezervă după data de 1 ianuarie 2010, care conține alte elemente de salarizare, în cadrul căreia solda funcției de bază include toate sporurile legal acordate conform art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009. Susține că nu se poate vorbi de recalcularea și actualizarea pensiei folosind elemente de salarizare de acum 20 de ani. Dacă se aplică formula de calcul reglementată în anul 2016 elementelor de salarizare prevăzute în legislația veche de 20 de ani se ajunge la diferențe de cuantum al pensiilor. Arată că în sprijinul justificării acestui tratament diferențiat nu poate fi susținută nici teza potrivit căreia dacă s-ar aplica dispozițiile menționate cu privire la actualizarea bazei de calcul cu elementele de salarizare existente la 1 ianuarie 2016, aceasta ar avea caracter retroactiv dacă s-ar aplica tuturor pensionarilor a căror pensie a fost recalculată, adică și celor pensionați înainte de 1 ianuarie 2010, pentru că atât recalcularea, cât și actualizarea pensiilor se referă la prezentul și viitorul acestora. Totodată, susține că există o necorelare și între dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. b) și ale art. 30 din Legea nr. 223/2015. În acest sens, arată că prin art. 30 se stabilește un plafon de 85% din baza de calcul al pensiei care anihilează parțial dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. b) , întrucât nu pot fi valorificați toți anii de vechime, deoarece între plafonul de 65%, corespunzător celor 25 de ani de vechime efectivă, și cel de maximum 85% este o diferență de 20 de procente. Având în vedere că în cadrul bazei de calcul au fost introduse și cele 9 procente corespunzătoare pensiei suplimentare, rămân de valorificat doar 11 procente. În această situație, discriminarea constă în faptul că cei cu o vechime mai mică și-au valorificat în întregime vechimea în muncă, iar cei cu o vechime mai mare nu. În același timp, consideră că i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra pensiei suplimentare, aceasta fiind transformată în pensie militară de stat. În final, arată că raportul redactat în dosarul referitor la excepția sa de constituționalitate nu tratează aspectele de neconstituționalitate pe care le-a invocat. ...