Decizia CCR nr. 788/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 252^1 alin. (1) , art. 252^3 și ale art. 253 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală permit instanței de judecată să dispună, la cererea sau cu acordul proprietarului, valorificarea doar a bunurilor mobile sechestrate, nu și a celor imobile. Or, este cunoscut faptul că, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, organele judiciare instituie sechestrul asigurător atât asupra bunurilor mobile, cât și asupra bunurilor imobile ale inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente. Se susține că, în astfel de cauze, inculpatul este direct interesat de recuperarea prejudiciului, până la primul termen de judecată, pentru a putea beneficia de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (sau de cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepsei prevăzute la art. 10 din Legea nr. 241/2005, în forma lui în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014). Însă, în condițiile în care textele criticate permit doar inculpaților cărora le-au fost sechestrate bunuri mobile să poată recupera prejudiciul provocat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și, implicit, să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei, acestea contravin prevederilor constituționale invocate. ...