Decizia CCR nr. 767/2019Punctul 15

15. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) și ale art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, aceasta este, în opinia instanței, neîntemeiată. Astfel, contrar susținerilor inculpatului, sarcina probei pentru dovedirea vătămării drepturilor procesuale nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție și nicidecum nu generează pentru titularul normei încălcate o veritabilă probatio diabolica. A admite că nu este necesară dovada vătămării pentru cazurile de la art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, din perspectiva regimului juridic al nulităților, ar însemna transformarea tuturor cazurilor de nulitate relativă în cazuri de nulitate absolută. Împrejurarea că sunt edictate norme cu privire la validitatea actelor de urmărire penală nu înseamnă că ori de câte ori acestea sunt încălcate, în planul dreptului procesual, se poate vorbi de o vătămare adusă drepturilor și intereselor legitime ale părților. Referitor la legalitatea administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în principiu nu este interzisă folosirea în procesul penal a unei probe obținute în mod nelegal dacă procedura în ansamblul ei este echitabilă, iar inculpatul a avut posibilitatea contestării ei. În asemenea cazuri este suficientă remedierea încălcării dreptului persoanei acuzate prin constatarea în dreptul intern a încălcării și acordarea de compensații, care nu sunt întotdeauna materiale, ci și prin readministrarea probelor, fără a fi necesară excluderea probei astfel obținute. Judecătorul de cameră preliminară face trimitere la jurisprudența în materie, respectiv Decizia nr. 383 din 27 mai 2015 și Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015. ...