Decizia CCR nr. 767/2019Punctul 11

11. De asemenea, dispozițiile art. 102 alin. (3) și ale art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) , ale art. 21 alin. (1) -(3) , art. 24 și ale art. 53 întrucât, așa cum rezultă din conținutul art. 102 din Codul de procedură penală, domeniul de aplicare a excluderii îl constituie probele obținute în mod nelegal, iar nulitățile privesc acte procesuale și procedurale întocmite fără respectarea legii. Introducerea art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală afectează major intenția legiuitorului de a constitui din excludere o instituție autonomă față de sancțiunea nulității. Cu toate că este menținută, excluderea devine subsumată, derivată din constatarea nulității, nemaiavând caracter autonom. Se mai susține că este grav încălcat dreptul la apărare, deoarece se pretinde ca, prin raportare la teoria nulităților, să se facă dovada vătămării suferite ca urmare a administrării probei cu încălcarea dispozițiilor legale. Prin raportare la dispozițiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform cărora judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile pe baza lucrărilor, a materialului de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, de foarte multe ori dovedirea vătămării apare ca fiind fie greoaie, fie uneori imposibilă. Cu titlu de exemplu, se arată că este imposibilă dovedirea unei vătămări procesuale în cazul invocării nulității relative a probelor obținute cu încălcarea dispozițiilor legale privind competența materială și funcțională a organului de urmărire penală. ...