Decizia CCR nr. 248/2022Punctul 19

19. În ceea ce privește dispozițiile art. 102 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, autorii excepției apreciază că acestea încalcă prevederile art. 1 alin. (5) , ale art. 21 alin. (1) , ale art. 21 alin. (3) , ale art. 24, ale art. 147 alin. (4) din Constituție și pe cele ale art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, raportat la art. 6 și 8 din Convenție. Consideră că dispozițiile art. 102 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, în măsura în care doar neloialitatea probelor obținute ori/și administrate prin modalitățile prevăzute la art. 102 alin. (1) din Codul de procedură penală atrage sancțiunea excluderii automate și necondiționate. Susțin că nerespectarea ordinii constituționale și încălcarea gravă a unor prevederi constituționale, constatate prin decizii ale Curții Constituționale, ajung să fie sancționate în plan procesual doar în măsura în care devine incident vreun caz de nulitate prevăzut la art. 280-282 din Codul de procedură penală. Or, din moment ce cazurile de nulitate absolută sunt expres prevăzute, ne aflăm în situația în care afectarea ordinii constituționale și încălcările flagrante ale prevederilor constituționale pot fi sancționate în plan procesual doar prin raportare la instituția nulității relative. O asemenea concluzie, generată de cadrul legislativ în vigoare, plasează art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție la un nivel inferior de protecție față de alte încălcări ale legislației infraconstituționale. Așa fiind, textul criticat încalcă prevederile art. 21 alin. (1) , ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Constituție, precum și pe cele ale art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, raportat la art. 6 și 8 din Convenție. ...