Decizia CCR nr. 762/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Astfel, cât privește dispozițiile art. 152 din Codul de procedură penală, învederează că prin acestea au fost institute condițiile prin care se poate solicita judecătorului transmiterea datelor de trafic și localizare, solicitarea putând fi admisă numai în situația în care există acea suspiciune rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiuni dintre cele enumerate expres și dacă există temeiurile justificate că datele solicitate constituie probe care nu pot fi obținute în alt mod, măsura fiind proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale. Ca urmare, nu poate fi primită susținerea autorilor excepției în sensul că este vorba de un control pur formal al judecătorului, sens în care Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 589 din 21 septembrie 2017. În ceea ce privește art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, arată că excepția este neîntemeiată, față de împrejurarea că se poate comunica o copie certificată a rechizitoriului nu numai inculpatului, ci și celorlalte părți, la cerere, fiind respectat dreptul la un proces echitabil, sens în care este și Decizia Curții Constituționale nr. 808 din 6 decembrie 2018. Sunt, de asemenea, neîntemeiate și criticile formulate în raport cu art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 31 din 19 ianuarie 2017. ...