Decizia CCR nr. 712/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 292 alin. (1) din Codul penal. Reține că sintagma criticată de autor, „lasă să se creadă că are influență“, este comună și infracțiunii de trafic de influență și a mai fost examinată de Curte, din perspectiva unor critici similare, statuându-se că, întrucât nu sunt deosebiri între Codul penal anterior și noul Cod penal în reglementarea acestei infracțiuni, aceasta are o consacrare doctrinară și jurisprudențială care permite destinatarului normei să-și regleze conduita pentru a nu intra sub incidența legii penale. Apreciază că, în cauză, sunt incidente și considerentele paragrafului 21 al Deciziei Curții nr. 134 din 9 martie 2017. Cât privește critica autorilor excepției referitoare la existența unei discriminări pozitive, raportat la dispozițiile art. 292 alin. (2) din Codul penal, consideră că și aceasta este neîntemeiată. Reține că, în cauză, autorii excepției au cunoscut existența cauzei de nepedepsire însă au invocat motive de natură religioasă pentru a justifica faptul că nu au putut face denunțul, iar organul judiciar se sesizase deja din oficiu la momentul încunoștințării sale de către aceștia. ...