Decizia CCR nr. 765/2019Punctul 12

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 239 alin. (2) , cu denumirea marginală Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor, din Codul penal și art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 100 din 1934, astfel cum a fost modificat prin art. 23 pct. 1 din titlul II al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul conținut: – Art. 239 alin. (2) din Codul penal: „(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei care, știind că nu va putea plăti, achiziționează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.“ Potrivit alin. (1) al aceluiași articol, la care trimite alineatul criticat, „Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“ ... – Art. 84 din Legea nr. 59/1934: „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni până la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, săvârșirea uneia dintre următoarele fapte: ... ...