Decizia CCR nr. 765/2019Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în cauza în care a fost invocată, autorul acesteia, trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru una dintre ele, din infracțiunea de înșelăciune - art. 244 din Codul penal, în cea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor - art. 239 din Codul penal, dispoziții ale acestui din urmă articol fiind criticate în prezenta cauză. Astfel fiind, rezultă că normele criticate nu au legătură cu cauza, dispozițiile art. 239 alin. (2) din Codul penal reglementând o infracțiune în care ar fi fost posibilă o schimbare de încadrare juridică. O astfel de excepție ar fi putut fi ridicată numai după dispunerea schimbării încadrării juridice, cu atât mai mult cu cât motivele care impun anumite schimbări ale încadrărilor juridice nu sunt certe, ci sunt doar potențiale. De altfel, nici la data sesizării instanței de control constituțional și nici ulterior, nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice solicitată de autor, astfel cum rezultă din Sentința penală nr. 1.961 din 24 iulie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 10.589/281/2016 al Judecătoriei Ploiești - Secția penală. În concluzie, întrucât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. (2) din Codul penal nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să dispună respingerea acesteia ca inadmisibilă. ...