Decizia CCR nr. 49/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că autorii acesteia invocă două motive pentru care art. 244 alin. (2) din Codul penal ar fi neconstituțional. Astfel, una dintre critici are în vedere expresia „orice alte mijloace frauduloase“ despre care se susține că ar fi imprevizibilă, iar cealaltă critică are în vedere consecința unei duble incriminări prin articolul criticat. Cu privire la prima critică se susține că nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât autorii excepției au fost trimiși în judecată în esență pentru că au încredințat unei persoane acte false pentru ca aceasta să obțină credite. Or, aceasta nu este o înșelăciune săvârșită prin „alte mijloace frauduloase“, ci este o înșelăciune prin folosirea unui înscris care ar atesta neadevărat calitatea de salariat și venituri nereale. Prin urmare, este o înșelăciune prin atestarea de calități mincinoase, fiind incidentă teza întâi, și nu teza a doua din art. 244 alin. (2) din Codul penal. Cu privire la cea de-a doua critică referitoare la pretinsa dublei incriminări face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie, sens în care menționează Decizia nr. 50 din 14 februarie 2002 și Decizia nr. 866 din 23 iunie 2011. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ...