Decizia CCR nr. 765/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate sunt neconstituționale, au o redactare confuză și imprecisă, iar urmarea acestui fapt este lipsa lor de predictibilitate. Lipsa de claritate a termenilor folosiți de către legiuitor determină aflarea autorului în sfera ilicitului penal, în condițiile în care, în aceeași situație și pe un text de lege identic, nu ar fi fost atras în sfera ilicitului penal. De asemenea, sintagma „dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă“ din cuprinsul art. 84 din Legea nr. 59/1934 nu poate fi constituțională în măsura în care principiul absorbției faptei mai puțin grave în fapta mai gravă a fost înlocuit cu principiul cumulului juridic de norme. Se mai arată că textele criticate sunt neconstituționale, întrucât nu prezintă care este gradul de atingere al valorii ocrotite de lege, respectiv valoarea folosului patrimonial injust și nici cuantumul pagubei pricinuite, ceea ce presupune că, indiferent de valoare, o simplă minciună sau manipulare a adevărului întrunește elementele constitutive ale unei fapte penale. Reglementarea textelor de lege nu este conformă nici cu prevederile art. 16 din Constituție, raportat la art. 1 alin. (5) din Constituție, pentru că ea creează bazele unei discriminări profunde fără nicio explicație, în condițiile în care atragerea autorului în sfera ilicitului penal este determinată de alegerea părții așa-zis vătămate de a acționa în vederea recuperării unei sume de bani fie pe latură penală, fie pe latură civilă. Așa fiind, textele contestate sunt de natură a încălca și dispozițiile art. 24 din Legea fundamentală, în ceea ce privește modalitatea de percepție a lor și de aplicare în funcție de alegerea procesuală a unei alte persoane. ...