Decizia CCR nr. 769/2019Punctul 11

11. Cât privește susținerea referitoare la lipsa de claritate și precizie a celor trei texte de lege în corelație cu dispozițiile art. 338 alin. (1) lit. a) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, se arată că ridică, în mod esențial, probleme de interpretare și aplicare a legii la particularitățile speței, excedând, prin urmare, limitelor în care instanța de jurisdicție constituțională își exercită prerogativele constituționale. În plus, invocarea neconstituționalității nu a unui text de lege privit de sine-stătător, ci a concluziei ce ar rezulta din compararea acestuia cu alte prevederi normative contravine regulilor de principiu desprinse din jurisprudența Curții Constituționale, reflectate mutatis mutandis în Decizia nr. 537 din 15 octombrie 2014, în care s-a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. O astfel de situație nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituționalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale. Or, coordonarea legislației în vigoare, sub aspectele menționate, este de competența autorității legiuitoare. ...