Decizia CCR nr. 781/2019Punctul 18

18. Așadar, Curtea reține că dispozițiile legale criticate în prezenta cauză reprezintă norme de procedură reglementate de legiuitor în virtutea mandatului său constituțional conferit de art. 126 din Legea fundamentală. Dispoziția constituțională oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la stabilirea și competența instanțelor de judecată, prin urmare, nimic nu împiedică edictarea unei soluții legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. Această competență a legiuitorului este evidențiată și de succesiunea reglementărilor soluției legislative cuprinse în art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006. De la adoptarea acestui act normativ și până în prezent, legiuitorul a optat pentru diferite soluții legislative prin care a stabilit ca soluționarea cererilor în materia achizițiilor publice să fie în competența sui generis a instanței de judecată, pentru ca, ulterior, să stabilească, alternativ, competența de soluționare fie la secția de contencios administrativ și fiscal a instanței de judecată, fie la cea comercială, pentru ca, mai apoi, să opteze pentru o competență partajată, în funcție de obiectul cererii, între secția de contencios administrativ și fiscal și secția comercială/civilă a instanței de judecată. ...