Decizia CCR nr. 781/2019Punctul 17

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluția legislativă criticată în prezenta cauză stabilește competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante de a soluționa în primă instanță cererile formulate în materia achizițiilor publice și a fost introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012. Așa cum rezultă din nota de fundamentare care a însoțit acest act normativ, legiuitorul a urmărit corelarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și cu cele ale Codului civil, precum și schimbarea naturii juridice a contractului de achiziție publică, în sensul că acesta este un contract administrativ, și nu unul comercial. Prin urmare, legiuitorul a reglementat în mod expres prin art. 3 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 că prin contract de achiziție publică se înțelege contractul asimilat, potrivit legii, actului administrativ și a stabilit instanța competentă să judece în primă instanță cererile formulate în materia achizițiilor publice, astfel încât susținerea potrivit căreia natura comercială a contractului de achiziție publică atrage competența secției comerciale a instanței de judecată nu poate fi primită. ...