Decizia CCR nr. 305/2018Punctul 19

19. În ceea ce privește natura juridică a contractului de achiziție publică, art. 3 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată, statuează că acesta este „contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2) , cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul ori mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii;“ chiar anterior acestei modificări legislative, instanța constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012, caracterul de act administrativ al contractului de achiziție publică, într-o perioadă în care normele legale consacrau caracterul de contract comercial al acestuia. Curtea a statuat că persoanele care se consideră vătămate printr-un act al autorității contractante pot sesiza direct instanța de judecată, neexistând stabilită o interdicție în această privință, iar, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ [...]“. Prin decizia menționată, Curtea a mai reținut că nicio dispoziție din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 nu prevede că actele autorităților contractante pot fi atacate numai la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum nicio dispoziție din același act normativ nu împiedică persoana să se adreseze numai instanțelor de judecată. ...