Decizia CCR nr. 739/2019Punctul 10

10. Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale punctul său de vedere în sensul că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, instituția judecătorul de cameră preliminară, nou-introdusă în actualul Cod de procedură penală, a fost supusă analizei de către Curtea Constituțională, care a concluzionat că „acestuia îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredințată, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, unui judecător - judecătorul de cameră preliminară -, a cărui activitate se circumscrie aceleiași competențe materiale, personale și teritoriale ale instanței din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicțional“ (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 27). Deși procedura în camera preliminară este o fază distinctă de faza de urmărire penală și de faza de judecată, obiectul său este situat în timp între două momente procesuale, și anume cel al sesizării instanței de judecată prin rechizitoriu și cel al dispunerii începerii judecății pe fond. În ceea ce privește durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală, „durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanță nu poate depăși 5 ani“. În cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, aceste termene curg de la data sesizării instanței de judecată, iar când față de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății ori în lipsă, termenele curg de la data punerii în executare a măsurii în conformitate cu alin. (2) al aceluiași text de lege. În situația în care măsura arestării preventive a fost luată și prelungită succesiv în faza de urmărire penală, iar ulterior a fost întocmit rechizitoriul, atunci durata totală a măsurii în prima fază a procesului penal nu poate fi mai mare de 180 de zile [conform art. 236 alin. (4) din Codul de procedură penală], iar ulterior de la data sesizării instanței de judecată, deci din momentul trecerii cauzei în procedura de cameră preliminară, curge termenul prevăzut de art. 239 alin. (1) din același Cod, care are în vedere atât procedura de filtru, cât și judecata în primă instanță. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016 și Decizia nr. 454 din 28 iunie 2016. ...