Decizia CCR nr. 726/2019Punctul 10

10. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că problema ridicată de persoana condamnată vizează mai degrabă omisiunea legiuitorului de a reglementa o normă tranzitorie, și nu o problemă de neconstituționalitate a legii. Arată că textele de lege criticate pentru neconstituționalitate se referă la tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii, în ipoteza în care în timpul liberării condiționate din executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată sub vechiul cod se comite o infracțiune sub noul cod, astfel că nu se pune în discuție o eventuală aplicare a principiului legii penale mai favorabile. Într-o atare situație, conform principiului activității legii penale, dispozițiile legii penale în vigoare la data săvârșirii infracțiunii se aplică inclusiv în ceea ce privește tratamentul sancționator, în cauză, dispozițiile art. 43 alin. (2) și ale art. 104 alin. (2) din Codul penal. De asemenea, nu se poate reține critica dispozițiilor raportată la prevederile art. 16 din Constituție, câtă vreme prevederile criticate nu conțin privilegii și discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi prevăzute în art. 4 din Constituție. Cu privire la semnificația principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Or, prevederile criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Argumentul adus de persoana condamnată privind tratamentul diferit între instituția revocării liberării condiționate și instituția revocării suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea, care beneficiază, prin prisma dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, de un regim juridic mai favorabil, este neîntemeiat, întrucât situațiile vizate de textele de lege invocate sunt total diferite. De asemenea, prevederile criticate nu încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, care prevăd că părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. ...